Fără filtru

Salut. Pentru unii prezentările sunt de prisos, pentru alții nu.

Sunt Alina. Mă știți. Aia înebunită dupa Sex and the City, cu părul creț și cu ruj roșu. Aia căreia îi place marea și nu ratează nicio ocazie să-și manifeste dorul în public sau pe rețelele de socializare de se lasă câteodată cu block. Aia care-și cumpără singură flori pentru că nu poate să reziste tentației de a-și face ziua mai bună. Aia care și-a dat într-o primăvară ultimii zece lei din portofel pe o găleată de lalele roșii. Doamne, cât a meritat!Nici măcar sunetul stomacului nu a reușit să distrugă magia împraștiată prin casă de minunățiile parfumate.

Sunt Alina, care în fiecare dimineață se uită în oglindă și își spune că se iubește, indiferent cât de greu atârnă cearcănele. Care pleacă veselă din casă și fredoneză pe stradă. Cum timpul trece așa de repede, la treizeci de ani, și-a propus să aibă în baie propriul nud pictat. Îl va pune într-o ramă aurie, vintage și-l va transmite din generație în generație. 

Alina, de când s-a întors în România, și de când a împlinit 28 de ani și-a solidificat coloana vertebrală prin întâmplări și promisiuni către sine. Care și-a dat seama că trebuie să avem o voce indiferent. Care și-a dat seama că are o prezență și că trebuie să-și spună punctul de vedere indiferent. Care în 2018 și-a cultivat răbdarea. A dat la schimb impulsivitatea. Nu total. I-au rămas mici bucățele, de aceea nu se poate abține să nu înjure de mama focului când se enervează sau să facă vreo drăcie din răzbunare.În vremea studenției, Alina a fugit cu o umbrelă mare după o babă evil. Era toamnă, ploua, iar undeva pe la Mitropoliei, când încerca să se dea jos din autobuz, s-a trezit căzând în genunchi, împinsă de o babă, care a mai și înjurat-o.

Alina s-a enervat și țuuști după babă cu umbrela. Tu-ți pisicii tăi de hoașcă, tu ai vrut-o.

În jungla urbană din București își mai pierde firea atunci când dă de vreo bestie și mușcă. Noroc cu terasele prietenoase, hipsterești și chipș amenajate, unde-i place să petrecă timp prețios, că altfel o lua pe câmpii demult.

Alina, care așteaptă dimineața cu nerăbdare doar de dragul de a bea cafea făra zahăr. Care nu are nevoie de îndulcitori stilistici atunci când îmbracă haina prieteniei. Căreia îi plac, ca oricărei fete, parfumuri, rujuri și creme fine. Plus cărți. Ah, era să uit de cărți. De Crăciun și- a propus să-și facă brad din ele. Clasic, fancy și de efect.

Era să uit. Alina, pe vremea când era profesoară i-a învățat pe copii să citească. Și pe litere și cu sufletul. Când și-a dat seama că a reușit? Când a văzut că băieții din clasa a treia vorbeau mai mult despre Charlie și fabrica de ciocolată decât despre rahatul de Minecraft. A omis să le povestească, când era ea de vârsta lor, cum statea în vârful patului, cu volumele lui Teodoreanu în brațe, în loc să învețe pentru teza la mate. Priceless.

Alina mai militează pentru egalitatea sexelor. Și nu că nu s-ar simți ea discriminată. Nu. au fost și cazuri de genul, dar cu argumentele potrivite și fără să dea înapoi a rezolvat problema. Ci pentru toate femeile din România care cred că e de datoria lor să facă mai multe pentru că sunt femei. Și pentru abolirea mentalității bărbaților de neanderthal, care au în loc de creier un șoricel obosit, și care cred că menirea femeii e să stea în bucătărie facând copii. Și una și alta. Mă rog. Înțelegeți voi. O să spuneți că nu mai există așa ceva? Îi iei cu lopata de pe stradă, ca pe zăpada din decembrie. Și pentru ce mai luptă? Pentru a schimba mentalitatea mamelor, da frățică, în special a mamelor de băieți, care își țin prinții într-un glob de cristal, până când prințul își găsește o jumătate și descoperă că nu i se cuvine totul. 

Și mai sunt Alina care visează să aibă o casă la mare, pe terasa căreia să-și bea cafeaua amară cu pescărușii. Să-și scuture nisipul din papuci și să-și șteargă sarea de pe umeri cu prosopul. Mai vrea un șevalet și o mașină veche de scris. Să-și scrie nemulțumirile, fericirile și visele.