Viața trebuie să fie simplă

Dacă ar trebui să mă privesc cum eram la cumpărături cu câțiva ani în urmă nu m-aș recunoaște.

După ce luam salariul, mă duceam prin magazine. Dar nu oricum. Totul se desfășura ca o vânătoare. Știți adolescenții aia care se plimbă țanțoși prin liceu în căutare de tipe frumoase? Exact așa eram cu hainele. Dădeam rapid ture, puneam ochii pe ele, mă îndrăgosteam și ale mele erau pe veci ( mă rog, până găseam altele ).

Așa m-am pricopsit cu tot fel de prostii. Pentru că făceam cumpărături impulsive, mă trezeam acasă cu o mulțime de piese vestimentare ciudate sau care nu au trăit altă viața decât cea din șifonierul meu. Tricouri croite prost, luate în frenezia reducerilor, jeanși cu un număr mai mic, doar, doar o să slăbesc, jachete în culori puternice sau fuste de-o palmă, pe care le luam fără să mă gândesc ce o să fac cu ele.

Astă vară când mi-am deschis șifonierul m-a șocat inutilitatea lucrurilor de acolo. A closet full of clothes and nothing to wear, a lui Carrie Bradshaw se aplica și la mine cu diferența că femeia chiar avea piese trăznet de purtat.

Nu doar hainele erau problema, ci și alte obiecte complet inutile. De la celebra punga cu pungi pe care toți o avem până la zecile de căni colorate, toate foarte importante, firește.

V-am mai vorbit aici despre o japoneză super simpatică, care ajută oamenii să-și ordoneze viața și să și-o simplifice prin niște tehnici simple. Marie Kondo are o expresie celebră- things that spark joy ( lucruri care îți aduc bucurie), care îi ajută pe oameni să se decidă mult mai repede în privința lucrurilor pe care vor să le păstreze.

Așadar se ia un obiect în mâini și dacă acel obiect aduce bucurie se păstrează. Dacă nu aduce, se aruncă/ donează, dar nu înainte de a-i mulțimi pentru că ne-a fost de folos. În acest fel, nu trebuie să te simți vinovat pentru că renunți la acel obiect, iar lucrurile pe care le păstrezi sunt cele pe care, evident, le preferi.

Consumerismul ne distruge interiorul

Apus de soare, să merg desculță pe nisip, mirosul piețelor de legume și flori, cafea băută dimineața sunt câteva din chestiile care mă fac fericită. Dacă stau să mă gândesc ideea de a avea ceva nou, trendy mă încântă pe moment, dar după nu mai trezește nimic în mine.

Consumerismul ne-a luat mințile. Suntem tot noi și fără maldăre de haine, mașini și cine știe ce scule ultra moderne. Dacă o tipă crede că va menține interesul partenerului purtând tot timpul ceva nou se înșeală. Încerci să valorifici ceva exterior, dar uiți de interior.

Îmi place să capturez momente, așa că de multe ori am ratat trăiri interesante, doar de dragul unei poze. Câteodată am bolnava senzație că dacă nu apare pe Instagram, înseamnă că nu am fost acolo. Tot ce vedem e doar o proiecție a ceea ce vrem să arătăm. Ceea ce e și normal până la urmă. Cum ar fi să postăm imagini cu vase nespălate sau cu felia de pate din farfurie? Sau cum ar fi la descrierea pozei de la birou, cu o cafeluță lângă laptop să scriem ” încercând să-mi încep ziua lângă acești colegi tampiti” ? Absurd, firește.

Soluția mea?

Rațiune, nu impulsivitate.

Mă duc foarte rar în mall, iar când o fac am lista cu mine. Înainte să plec mă uit cu atenție în șifonier să văd exact ceea ce am nevoie. Odată ajunsă în magazine, nu mă abat, ci mă duc țintă către produsele respective.De câte ori ajung să port ce-mi iau?

Să zicem că am o pereche de jeanși, care au costat 150 de lei și pe care i-am purtat doi ani. Bun. Să presupunem că în acești doi ani i-am purtat de două ori pe săptămână. Astfel, 104 săptămâni *2= 208 purtări. Dacă împărțim numărul purtarilor la prețul blugilor rezultă 1.38 lei/purtare. Ceea ce zic că e rezonabil. Bineînțeles că nu-s nebună să fac mereu astfel de calcule, dar ideea e că încerc să-mi iau ceva purtabil.

Bej cu bej, cu crem

E cea mai faină pentru că merge cu orice. Nu sunt adepta negrului, niciodată nu mi-a plăcut și nici după alb nu mă dau prea în vânt, dar toate piesele bej pe care le-am avut mi-au plăcut și mi-au ușurat viața foarte mult.

Basics, never go out of style

Se mai numesc și piesele capsulă, cele care te ajută să formezi o ținută. Piese simple, lejere, din culori unitare, material calitativ, în niciun caz Fast fashion.

Fără pungă de plastic!

Traista din material la cumpărături e cea mai bună soluție. Țin minte că în copilărie mă trimiteau ai mei cu astfel de pungi la cumparaturi, dar nu-mi plăceau de fel, mă simțeam exact ca o băbuță la piață. Eh, acum le găsesc utilitatea. Și nu mă refer la traistele fiță găsite prin librării cu mesaje „originale” fabricate în India, care costă o poală de bani, dar sunt uber cool la noi, ci traiste simple, pe care ți le poți face acasă din resturi.

Prea mult plastic

O amică din Germania îmi povestea de pasiunea nemților de a bea apă minerală. Dacă ceri la restaurant apă, ți se va aduce minerală, apa plată inversând-și rolul. Firește că aici intră în schemă consumul mare de sticle de plastic. Pentru a evita risipa, încerc pe cât posibil să îmi aduc apă de acasă, pe care o pun într-un recipient drăguț. Mă scutește și de costuri și de timpul petrecut în magazin. La fel procedez și cu cafeaua.

E destul de greu să faci față consumerismului și probabil aproape imposibil de scăpat din acest lanț vicios. Acceptarea de sine e un procedeu greu și îndelungat, iar legatura cu lucrurile simple, care pare atât de naturală în copilărie, dispare cu timpul, fiind foarte greu de adus înapoi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.