Articol parfumat

În urmă cu ceva timp, într-o primăvară ( o primăvară în toată regula, nu hibridul de afară) veneam obosită de la serviciu. Am luat 385-ul de la Mitropolie spre Izvor, iar de acolo trebuia să iau metroul spre casă. Mă scurgeam la propriu și la figurat, începuse să picure mărunt, dar rece, așa că am mărit pasul. Am gonit spre metrou, dar am văzut cu coada ochiului o femeie care vindea lalele roșii. Mămicăă, eu sunt topită după flori, sunt slabă tare de inimă. Zece lei mai aveam în buzunar.

– Zece lei, mamă toată găleata, na și o legătură de ridichi, că vrea să plec și io acasă.

Zece minute mai târziu mă înghesuiam în metrou țanțoșă, cu ditamai buchetul. Ajunsă acasă am pus la fiert două ouă proaspete de casă, le-am curățat, am spălat și tăiat ridichile. Le-am pus pe o farfurie împreună cu niște bucățele de brânză. Am împărțit lalele în toată încăperea- pe birou și mare parte pe jos, in diferite colțișoare. Am deschis fereastra. Nimic nu se compară cu mirosul asfaltului după ploaie. Era mult roșu și mirosea a fericire.

Plăcerea pe care mi-o oferă primăvara nu poate fi cuantificată. Madlena copilăriei mele din luna aprilie este trecerea pe sub masă în biserică, de Vinerea Mare. Obișnuiam să trec de trei ori, iar ritualul acesta mă fascina. Epitaful de pe masă fie era din in, fie din mătase, iar pe masă se aduceau flori, care ulterior ne erau date acasă pentru a le pune pe la icoane. Eu le puneam și-n apa în care-mi spălam părul.

În Milton Keynes, orășelul în care locuiesc acum, străzile șerpuiesc cu naturalețe în jurul multor fabrici și făbricuțe. Se spune că e orașul cu cele mai multe sensuri giratorii din Anglia. Sensurile giratorii se numesc roundabout, sunt imense și pline de verdeață. Pe Victoria Road miroase a bomboane și câteodată e un miros de pufarine datorită unei fabrici de dulciuri. E foarte tare să locuiești lângă o așa găselniță, mai ales pentru siluetă. Ești ca bucătarul care se satură doar din miros. Noaptea miroase a gumă de mestecat și a dropsuri.

De când am venit aici m-am îndrăgostit de Issey Miyake. L’ eau d’ Issey e mai mic decât mine cu doi ani, e un parfum acvatic, cu note florale. Are lotus, frezie, pepene galben, bujor, lacramioare. Oh, câte și mai câte. Cu toate astea, ele ies la iveală foarte discret. L-au conceput fresh, dar nu are citrice, ceea ce e o raritate. E minunat, miroase a proaspăt, a curat, a briza mării. Când îl porți îți aduce energie, e ceva sălbatic și liber în el. Seduce fără sa fie seducător. Iar sticla te izbește cu simplitate- constă în vederea lunii în spatele Turnului Eiffel.

( n-am găsit Turnul, doar o poză din fața casei )

Acasă miroare a narcise proaspete, a liliac violet, cartofi prăjiți, a maioneză ( pentru că sunt o mare iubitoare ) și a prietenie.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.