Bărbatul -ușă de biserică

Cel mai tare mă enervează bărbatul ușă de biserică.O să înțelegi imediat despre ce vorbesc.Știi genul acela de bărbat care se poartă impecabil cu iubita sau soția? Poate chiar ai avut și tu unul. Genul căruia nu ai ce să-i reproșezi, din dragă nu o scoate, o ia de mână mereu pe stradă,îi acordă libertate, îi acceptă și admiră prietenele, face bătături la picioare de la atâtea alergături cu ea prin magazine.Și o face cu plăcere, cu tandrețe. Nici nu știi câteodată de unde atâta noroc pe capul ei.

Ei bine, uneori lucrurile nu stau chiar așa. De multe ori, genul ăsta, care aparent tinde către perfecțiune nu e decât un mare frustrat, care e prins în hora stereotipurilor și a lumii tradițional- patriarhală. Ce să facă, săracul? O joacă, normal. Ce? E vina lui că mămica și tăticu’ îi suflă în ceafă și-i spun ca timpul trece? Că TREBUIE să-și facă și el un rost în viață?!

Alegi până culegi, cel puțin asta am văzut în multe cazuri. Ajungi la treizeci și ceva de ani, o iei pe una sau pe unul cu care la douăzeci și un pic nu te-ai fi văzut în ruptul  capului. Parcă  nu mai contează mărimea cupei, lungimea piciorului, părul cu gel, zâmbetul colgate sau faptul că îți scrie cinăm la mine s-au în oraș, iubit-o?

detalii!  

Mmm..merge, ce să zic. Dacă la început nu te hotărai ce mere să culegi din copac și făceai o selecție a celor mai roșcovane, acum te mulțumești să mai găsești vreunul pe jos.

Trist e dacă găsești un astfel de specimen. Care după ce duce copiii la școală și-ți spune că te iubește pe un ton cât se poate de serios, are nevoie de  o babețică când se uită languros la colega de serviciu sau la o tipă care traversează strada. O face zilnic, cu o normalitate incredibilă și fară niciun resentiment.

De câte ori cunosc un bărbat-ușă de biserică îl întreb de ce. Îi blochează întrebarea. Păi țin, așa la ea, dar intervine monotonia. 

Băiețel, nu o lași tu mai bine în pace și te duci unde vezi cu ochii? Du-te, mami eliberează-ți sufletul și elibereaz-o și pe ea. Avem nevoie de oameni asumați, de oameni care recunosc ce sunt și ce nu sunt, indiferent de cum îi vor privi ceilalți.

 

Anunțuri

3 comentarii

  1. Dacă înțeleg ceea ce vrei să spui, genul ăsta de bărbat zici că ar fi prefăcut? Că se poartă frumos doar pentru că trebuie și nu pt că așa crede că e corect? Mai zici că o să calce strâmb, că ar înșela?

    Apreciază

  2. Eee. Ce sa mai zic. Sunt de tot felul. Dar dupa ce am citit articolul, stau si ma gandesc: Oi fi si eu din categoria descrisa de tine?

    Recunosc faptul ca arunci cand merg pe strada imi fug ochii din cand in cand… E imposibil. Cum imi zice si mam: Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place. Dar imi fug ichii si imi vad de treaba, qjung acasa la iubita mea si no iubesc la fel de mult ca inainte…

    Ce vreau sa zic… Distraactii mereu vor fi. Imortant e sunt alte chestii.

    Poate nu am dreptare si sunt si eu prefacut…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s