DE CE A DISPĂRUT LICĂRIREA DIN OCHI?

We have calcium in our bones, iron in  our veins, carbon in our souls and nitrogen in our brains.93 percent stardust, with souls made of flames, we are all stars that have people names.

Ora 18:30, gara de nord, București. Alerg către ghiseul de bilete în speranța că o să apuc să prind un tren. E deja înserat și aglomerat. ĂĂĂ … dacă aș găsi mai repede vagonul 13. Un strop de cafea agitată se prelige pe haina mea si apoi pe mână. Oricum nu-mi plăcea, avea un gust prea prăjit și la ce ieftină a fost, probabil o să se evapore rapid  de pe haine.

Îmi găsesc cu ușurință locul într-un compartiment aproape gol. E frig afara, burnițează iar aici e așa de cald, încât mă cuprinde moleșeala. In două minute compartimentul e plin ochi doar de femei.

Sunt patru scaune pe-o parte și patru pe alta. În total opt femei. Le caut cu privirea de la dreapta la stânga. Prima, în această ordine, o femeie în jur de 50 de ani are părul scurt, blond- grizonat, mai mult grizonat decât blond, buzele subțiri și niște ochelari cu rama aurie, care îi încadrează perfect fața. Degetele-i lungi, uscate și subțiri răsfoiesc cu repeziciune paginile unui rebus. Are o înfățișare aspră și poartă haine colorate, suprapuse.

Lângă ea sta o șatenă care pare că s-a certat de mult cu pieptănul și balsamul de par. Pare nonconformistă, poartă o helancă vișinie, cercei lungi cu pietricele în formă de romb și un sacou negru. Are o privire curioasă, care cercetează cu atenție niște mailuri. Îmi imaginez că ar putea fi un PR destul de bun.

Al treilea loc e ocupat de o tipă mai tânără față de cele două. Vorbește atât de încet la telefon, încât e greu să-ți dai seama ce spune. Are o privire superioară și deja le-a scanat pe toate celelalte din cap până-n picioare. Pare că o deranjează vecina ei care ascultă la maxim, la căști Vama. Ronțăie un baton cu susan și își privește apreciativ cizmele.

Pe partea cealaltă, o blondă superbă, cu buzele cărnoase încearcă să-și facă un selfie. Cred ca e de vină culoarea spălăcită a scaunului pentru că niciuna din fotografii nu o mulțumește.

Lângă mine, o minionă tunsă bob, ce poartă o rochie verde, tricotată, încearcă să se facă cât mai comodă. E neliniștită pentru că are abonament, neavând un loc sigur. Își cere scuze de multe ori, atunci când trebuie să iasă pe hol, să vorbească cu iubitul. E prea atentă cu cei din jur și acet lucru o face, probabil prea vulnerabilă. Deschide ușa împingând-o prea tare  iar zgomotul o trezește pe ultima femeie din compartiment.

Are în jur de 35 de ani, e îmbrăcată în negru și cântărește cam mult. Oftează des și la fel de des își sună soțul întrebându-l dacă mai are copilul febră.

Opt femei, opt vieți probabil diferite.

Bunică, femeie de succes, adolescentă, femeie la început de carieră, femeie în concediu, femeie carismatică, mamă a unui copil cu febră, dar niciuna cu licăriri în ochi.

Unde a dispărut licărirea din ochi?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s